- [
- 1
- ]
- «
- »
Suntem o padure de suflete in care inradacinarea uneori mi se pare prea scurta.
Trecerea noastra este ca un fuior de fum ravasit de furtuna si cu durere si dor incerc intoarceri in timp cu stropi de culoare pentru un strop de lumina. Cu lacrimi de dor si de amagire mai furam o clipa trecuta, ca potopul culorilor sa ne racoreasca zbuciumul gandurilor.
Pasii nostri devin mai nesiguri pe intortocheatele carari si redescoperim secretul identitatii noastre descoperind pe Hristos in centrul framantarilor noastre. Gandurile si simtirile incerc sa le impletesc in petele de culoare de frica ca va dispare si ultima farama din scanteia vietii mele. Mi-e teama ca va dispare odata cu noi si armonia de culori a lumii mele. Printre gene o scanteie, printre gene o lacrima si o valvataie... o fereastra, atat va ramane. O fereastra a inimii mele, icoana inimii mele prin care Dumnezeu ne picura lumina.
Atata lumina in jurul umbrelor... ah, cat ma dor ochii gandului.
