11-13 septembrie 2015
Icoanele reprezinta o punte între traditie si contemporaneitate, trecut si viitor,între lacrimi de
bucurie si multumire pentru ceea ce suntem în iubire pentru Iisus Hristos.
Expozitia de icoane “În lumina crucii” îsi doreste sa alunge întunericul din inimile noastre, sa avem sus
inimile si-n lumina crucii sfinte sa picuram lacrimi de lumina peste jertfa neamului
Crucea sa ne fie izvorul de lumina calauzitoare pentru a iesi din temnita pacatelor noastre.
Doamne ajuta-ne!
mai 2011
Holul de la intrarea principală a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş a găzduit ieri vernisajul unei expoziţii de tablouri semnată Ana Sălăgean, dealtfel angajată a unităţii medicale în funcţia de contabil.
Expoziţia „Echilibru” a reunit 16 tablouri reprezentând natură statică şi peisaje, precum „Începutul sfârşitului”, „Flori pentru Mama”, „Răscruce”, „Basm de iarnă”, „Mărţişor”, etc. Printre tablourile expuse s-au aflat şi două cu care artista a participat la o expoziţie în Germania. „Am dat titlul expoziţiei „Echilibru”, pentru că în tot ceea ce trebuie să facem trebuie să existe un echilibru între frumos şi urât, între viaţă şi moarte şi cred că un principiu de bază care ne călăuzeşte şi ar trebui să ne călăuzească este că orice început trebuie să fie jumătatea unui întreg şi atunci dacă facem un lucru cu dragoste, cu dăruire să-i bucurăm pe cei din jurul nostru cred că este o reuşită”, a precizat Ana Sălăgean.
Artista este membră al Asociaţiei Artiştilor Plastici din 2005 şi membră a grupului de artă religioasă „Deisis”. A avut expoziţii de grup, expoziţii personale, iar din aprilie până în iulie are o expoziţie de icoane în Langenfeld, Germania, intitulată „Ferestre spre cer”, împreună cu Cosmin Folş şi părinţii de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. „În general încercăm să facem cât mai multe, pentru că timpul ne ajunge din urmă”, a conchis Ana Sălăgean.
13 iunie 2009
In noaptea albastra, mierie de pura, o geana de lumina tresare cu un ultim suspin printre
salcâmii de pe dealul crucii. Joiana si Tifra rumega a zilei gânduri lânga butucul lustruit
de clipe. Din narile frematând a iarba mustind de roua, seva verde a zilei ca aburul de pita
învaluie copacul vietii mele încremenit în asteptare. Îngandurat si singur, strajerul lumii noastre cu brate
înstelate în atingeri de îngeri, înalta spre lumina ecouri demult apuse.
Din tina pamântului framântata de mosii nostri radacini ratacite ies la lumina pentru regasire.
Cer si pamânt, o împletire de radacini si crengi în duioasa cautare intr-o regasire sau
înaltare. Lacrimi de lumina din cer ne plâng. Vazduhul doineste dorul, dorul de mosi, dorul
de înaltare... Cu o licarire în usa poietii lampasul lui tata Mosu s-a pierdut în noapte
în susur de rîndunele. Ratacesc în durerea noptii sa-mbatisez cerul si pamântul, cerul si pamântul...
sa-mi îmbratisez durerea si iubirea, sa le asez din causul lumii în umbra fragarului, sa ma
înalt spre lumina si sa cred ca pot sa fug din umbra sufletului